Modalitati de preparare

Pentru a obtine o cafea extraordinara este important sa se tina seama de patru pasi: macinare, dozare, apa si prospetime.
Macinarea cafelei
Pentru fiecare metoda de preparare este necesar un grad diferit de macinare, intrucat gustul final al cafelei este influentat de timpul in care apa si cafeaua sunt in contact direct. De exemplu in cazul in care se pregateste cafeaua cu o cafetiera, aceasta trebuie macinata mai mare, deoarece timpul de contact dintre apa si cafea este de aproximativ patru minute, in timp ce cafeaua pregatita pentru cu un expresor trebuie sa fie mai fin macinata, intrucat prepararea ei dureaza in jur de 20 secunde.
Cu cat timpul de pregatire al cafelei este mai mic cu atat cafeaua trebuie sa fie mai fin macinata.
Dozarea cafelei
Unul dintre pasi cei mai importanti in prepararea unei cafele bune este folosirea proportiei potrivite de cafea si apa. Aceasta propotie difera in functie de reteta folosita.
Cele mai bune dozari se produc prin combinarea mai multor tipuri de cafea din diferite parti ale lumii. Proprietatile si caracteristicile lor variate se combina pentru a asigura un echilibru de buchet si aroma.
Amestecurile de varietati Arabica pura tind spre o cafea mai moderata si mai aromata, in timp ce amestecurile de Arabica si Robusta au o pulpa mai bogata si o aroma mai puternica.
Apa
O ceasca cu cafea contine 98% apa, din aceasta cauza apa folosita la prepararea cafelei trebuie sa fie curata. Pentru a obtine gustul si aroma cafelei apa trebuie incalzita pana aproape de punctul de fierbere , 96°C.
Prospetimea cafelei
Ca in cazul oricarui produs alimentar, si in cazul cafelei este de preferat sa se consume prospata. Oxigenul, caldura, lumina si umezeala sunt principalii factori care duc la pierderea calitatii cafelei.
Pentru a pastra prospetimea cafelei, aceasta trebuie tinuta intr-un recipient, opac, inchis ermetic si la temperatura camerei.
Nu este indicat, in cazul cafelei folosite zilnic, pastrarea acesteea in frigider sau congelator, intrucat aerul cald patruns in recipient la fiecare utilizare condenseaza.
Cafeaua boabe se patreaza proaspata mai mult timp decat cea macinata, deoarece suprafata de contact cu oxigenul este mult mai mica. De aceea pentru rezultate cat mai bune cafeaua trebuie macinata inainte de utilizare.

Arborele de cafea

Genul Coffea cuprinde circa 60 specii din care cea mai importanta din punct de vedere economic dar care este crescuta si ca planta de interior este Coffea arabica.
Arborele de cafea (Coffea arabica) este un arbore tropical cu frunzis persistent originar din zona tropicala a Africii, Madagascar si insulele Oceanului Indian unde poate atinge inaltimi de pana la 5 - 6m, ca planta de interior inaltimea poate fi de 1,5 - 2,5m. Frunzele au forma ascutit ovala, sunt de culoare verde inchis si au marginea ondulata.
    Florile au forma stelata si apar la baza frunzelor. Arborele de cafea infloreste pe la mijlocul verii, florile sunt albe si intens parfumate. Din aceste flori apar fructele, care sunt bace de marimea unor visine. Fructele ajung la maturitate in 7 - 9 luni culoarea lor fiind rosu stacojiu. Bacele contin de regula doua seminte (boabe de cafea). Concentratia in cofeina este de 0,8 - 1,4%.

Ingrijire
    Planta se tine la lumina dar nu in soare direct.
    Primavara pana toamna trebuie udata din abundenta dar apa nu trebuie sa balteasc. In aceasta perioada trebuie sa i se administreze ingraseminte o data sau de doua ori pe luna functie de marimea plantei.
    La jumatatea primaverii daca radacinile nu mai au loc in vas, arborele de cafea se transplanteaza. Deoarece au radacini pivotante se folosesc ghivece inalte si cu 2 - 3cm mai mari decat cel vechi.
    Solul recomandat este un amestec de pamant de telina, pamant de frunze, mranita si nisip. pH acid de 5,5 - 6,5.
    In perioada rece a anului plantei i se va asigura o temperatura de 13 - 18 grade C, se reduce udatul si nu se fertilizeaza
Inmultirea
    Inmultirea se face prin seminte care trebuiesc semanate cat mai repede dupa ce au fost recoltate deoarece isi pierd repede capacitatea de germinare
Alte specii:
    Coffea canephora (robusta) - originara din Africa, arborele poate ajunge la 10m. Fructele sunt mai mici ca cele de C. arabica si ajung la maturitate in 11 luni. Boabele de cafea au o concentratie de cofeina de: 1.7 - 4.0%
    Coffea liberica creste in Malaiezia si Africa de vest. Poate atinge inaltimi de 18m. Fructele si boabele sunt mai mari.
    Coffea dewevrei

.


Arborele de cafea

Arborele (sau arbustul) de cafea este un membru al familiei Rubiacee (genus coffea) ; in general, acesta nu creste decat in regiunile tropicale si subtropicale, cu ploi abundente, zona principala de cultura fiind situata intre 22 si 24° latitudine nordica si sudica (de o parte si de alta a ecuatorului). Acest arbust creste la altitudini care se situeaza intre 200 si 1200 m. Arborele de cafea se cultiva totusi si in zonele mai inalte (2000 m), cafeaua recoltata aici fiind denumita "High Grown" (cafea de altitudine), a carei calitate este foarte buna, cu aroma puternica si extrem de apreciata de cultivatori.

                
Cultura arborelui de cafea impune un efort destul de indelungat, de la semanatul in pepiniere, la repicatul plantelor si apoi la sadirea acestora in plantatii, cand ating inaltimea minima de 30 - 50 cm.
Arborele de cafea se dezvolta normal, in soluri bine lucrate, aerisite si bine tratate cu diverse ingrasaminte artificiale, in zonele tropicale plantele tinere trebuie protejate de vanturi si ploi, si din acest motiv se aplica culturi intercalate cu banani, porumb si ricin. Aceste plante le ofera, pe langa protectie la intemperii, si umbra de care au nevoie in zilele cand soarele este prea torid. In regiunile subtropicale, in care conditiile climaterice sunt mai blande, plantatiile de cafea se fac sub cer deschis.

ARBORELE
	Arborele de cafea din specia Arabica poate atinge la varsta de 6 ani o inaltime de circa 5 - 6 m, iar cel din specia Robusta ajunge pana la 10 - 15 m inaltime. Totusi, culturile se mentin prin taieri la o inaltime de 2,5 - 3 m, pentru cresterea randamentului in fructe si usurarea culesului. Arborele de cafea pretinde o temperatura medie de circa 18 - 22°C, cele inferioare temperaturii de 11°C putand avea un efect negativ asupra recoltelor.
	Specia Robusta infloreste incepand din anul al doilea, iar Arabica infloreste in mod curent in al treilea an de la plantare. De regula, primele recolte se obtin incepand cu anul al patrulea sau chiar cu al cincilea, cand plantatiile pot fi considerate "pe rod" si randamentul poate varia astfel: pentru specia Arabica - de la 400 la 2000 g de fructe pe arbust, iar pentru specia Robusta - de la 600 la 2000 g. Un arbore de cafea tanar poate furniza la recoltare pana la 2,5 kg de "cirese", fructe din care se pot obtine, dupa prelucrare, circa 500 g boabe de cafea curate sau 400 g cafea prajita.

FRUNZELE

Arborele de cafea, tot timpul verde, are de obicei forma unui con, cu ramuri flexibile si radacini superficiale. Frunzele sunt verzi - lucioase si ating o lungime de maximum 20 cm, asemanatoare cu cele de laur, dispuse opus doua cate doua, de-a lungul ramurilor, in functie de altitudine si climat, arborele de cafea este in masura sa infloreasca (la fel ca si portocalul) tot timpul anului, infloritul principal se desfasoara pe o perioada de mai multe luni, desi florile sale se ofilesc deja dupa cateva ore.

FLORILE

Florile sunt albe, cresc sub forma de ciorchine si emana un miros puternic, asemanator celui de iasomie sau de portocal, iar perioada de inflorire variaza de la o zona la alta . Ceea ce este caracteristic la arborele de cafea este faptul ca in toate sezoanele se gasesc in acelasi arbore ramuri cu flori, cu fructe verzi, in parg sau coapte, culoarea acestora trecand de la verde, la galben, apoi la rosu deschis si in sfarsit la rosu-purpuriu, cand fructele ajung la maturitate completa.

FRUCTELE
	Ca aspect exterior, fructele de cafea se aseamana cu ciresele si contin circa 68% pulpa, 6% tegument si circa 26% bob curat. Din punct de vedere botanic, fructul arborelui de cafea este o drupa falsa, acoperita de un tegument membranos, care isi schimba culoarea de la verde la rosu-purpuriu, in functie de stadiul de dezvoltare a fructului.
	Sub acest invelis se gaseste o pulpa carnoasa, in interiorul careia se afla bobul de cafea. Acesta este format din doua parti aplatizate pe o parte si despartite de o adancitura longitudinala. Bobul de cafea este de culoare verde in interior, acoperit de o pelicula subtire argintie, peste care se afla un invelis pergamentos de culoare galbena spre bruna.
	Exista insa fructe in interiorul carora se gaseste un singur bob de cafea de forma rotunda si care este denumit de cultivatori Caracoli. Aceste boabe de cafea provin din fructele arbustilor de cafea imbatraniti, care cresc pe ramurile lor exterioare. Caracteristic acestor boabe este faptul ca aroma lor este mai pronuntata decat a celor de forma normala, motiv pentru care boabele de cafea Caracoli sunt atent selectionate de cultivatori si mult apreciate pentru aroma si savoarea lor.

Espresso-reteta italiana

Chiar daca sunt inventatorii espressor-ului si implicit cei mai vechi consumatori de espresso, italienii prepara cel mai des in propriile case cafea dupa reteta veche ce utilizeaza aparatul Moka. Acest aparat, ca si espressorul este o inventie italiana si are la baza aceleasi principii de functionare ca primele espressoare aparute la inceputul secolululi trecut. Apa transformata cu ajutorul focului in abur trece prin sita ce contine cafea iar in partea de sus a aparatului se obtine bautura magica pe care atatia dintre noi o iubim. Noi am incercat sa preparam cafeaua dupa reteta traditionala si ne-am descurcat foarte bine. Trebuie sa recunoastem totusi ca am utilizat atat aparate cat si cafea de cea mai buna calitate. Ceea ce va dorim si voua daca vreti sa va bucurati zilnic de cea mai buna cafea.  Iata in cativa pasi simpli cum am preparat noi o cafea italiana:

De ce avem nevoie? In primul rand de un aparat Moka – al nostru este un Bialetti pentru o singura portie de cafea. Apoi de cafea de cea mai buna calitate, 100% Arabica. Noi am ales cafea proaspat prajita Columbia Supremo de la Papa Jacques. Este o cafea de origine, delicate si cu o aroma particulara.

Un alt secret important este sa rasniti boabele exact inainte de prepararea bauturii. Pentru aceasta aveti nevoie de o rasnita musai cu cutite conice din ceramic. Varianta cea mai buna pentru noi a fost rasnita manuala Hario Skerton, cu care am obtinut un macinis indeajuns de fin si uniform.

Dupa rasnirea cafelei, umplerea aparatului cu apa in compartimentul de jos si punerea pe foc, este nevoie intr-adevar de putina rabdare pana masina atinge temperatura si presiunea necesare…Cand acest lucru se intampla, se produce minunea…

…iar rezultatul final a fost unul cu adevarat deosebit: o cafea cu o usoara aroma de ciocolata amaruie, densa, moderat de tare si care ne-a facut ziua mai buna!

Standardele de certificare a cafelei si importanta acestora

Ca orice produs de larg consum din societatea globalizata in care traim si cafeaua poate fi mai buna sau mai proasta, in functie de soiul din care se trage, conditiile de cultivare, procesare, prajire si bineinteles preparare a bauturii finale. Se spune totusi ca pana si o cafea 100% Robusta optim cultivata si prajita poate sa contribuie la prepararea unui cappuccino perfect sau a unui espresso ca la carte, asa cum si o cafea 100% Arabica provenita din culturi necertificate, prost prajita sau prost preparata poate avea o calitate indoielnica. In opinia noastra conditiile de cultivare si procesare, prajirea si prepararea cafelei reprezinta variabilele esentiale ale lungului si anevoiosului proces pe care aceasta bautura magica il parcurge din fermele in care este cultivata si pana in ceasca.

Primul pas in triada expusa mai sus il reprezinta cultivarea si procesarea cafelei verzi. In aceasta etapa accentul se pune pe calitatea solului in care cafeaua este cultivata, absenta completa sau prezenta minimala a substantelor chimice in procesul de cultivare si procesare, dar in egala masura se tine cont de protejarea si tratamentul echitabil al fermierilor ce se ocupa de cafea. Momentan exista in zona tropicala – zona prin excelenta de cultivare a cafelei peste 25 de milioane de oameni a caror exsistenta cotidiana este asigurata de cultivarea si procesarea cafelei. Suprafetele cultivate cu cafea depasesc astazi 12 milioane de hectare iar majoritatea plantatiilor de cafea sunt situate in zone considerate de importanta ridicata pentru conservarea biodiversitatii si dezvoltarea durabila. Iata de ce, sistemul de certificare a culturilor de cafea a aparut si s-a dezvoltat ca o necesitate absoluta atat pentru protectia fermierilor cat si pentru prezervarea biodiversitatii si dezvoltarea pe criteriile durabilitatii a regiunilor din care provim boabele verzi de cafea. Cele mai cunoscute si mai importante certificari pentru cafea sunt: Rainforest Alliance, USDA Organic, Fairtarde International si UTZ Certified.

Rainforest Alliance se concentreaza pe certificarea din perspectiva protectiei mediului dar merge mai departe acoperind si alte probleme cum ar fi relatiile din interiorul comunitatii si tratamentul corect din perspectiva drepturilor omului pe care il primesc cei ce lucreaza in fermele in care se cultiva cafeaua.

USDA Organic este un standard de certificare american. Produsele cerificate cu acest standard sunt organice 100%, cultivate pe un sol care nu a fost tratat timp de cel putin 3 ani cu ingrasaminte sintetice, pesticide sau herbicide. Acelasi lucru este valabil si pentru  planta de cafea.

Fair Trade este o certificare preocupata in primul rand cu eradicarea saraciei. Din acest motiv cafelele certificate Fair Trade au fost achizitionate de la fermieri la un pret care sa asigure profitabilitatea culturilor.

UTZ Certified pune in special accent pe transparenta si usurinta urmaririi procesului de aprovizionare si administrare eficienta a fermelor – practici agricole eficiente, prevenirea eroziunii solului, minimizarea consumului de apa si minimizarea poluarii, utilizarea responsabila a chimicalelor si protectia habitatului.

Standardele prezentate mai sus sunt cele mai importante si in acelasi timp cele mai cunoscute standarde de certificare pentru cafea. Le veti regasi cu siguranta pe ambalajul cafelelor de calitate, daca veti cauta cu atentie. Certificarile sunt importante o data pentru ca sustin munca fermierilor si productia de cafea eficienta si sustenabila si apoi pentru ca aduc in ceasca fiecaruia dintre noi o cafea de cea mai buna calitate.

Cea mai scumpă cafea din lume-Kopi Luvak

Cafeaua Kopi Luvak este produsă în Indonezia și, ceea ce este cel mai interesant este metoda sa de preparare. Boabele de cafea culese de pe plantațiile din Indonezia sunt ingerate de către mamiferul numit zibeta asiatică (o mangustă), care le elimina ulterior intacte. Urmează un proces laborios de spalare și dezinfectare, macerare, uscare și prăjire, rezultatul fiind o cafea intensă, puternic aromată. Kopi Luwak este cea mai rară cafea din lume, producția limitându-se la doar câteva tone pe an.
Cafeaua Kopi Luwak este puternică, echilibrată, cu arome florale și note subtile de caramel. Este mai puțin amară decât cafelele obișnuite prin natura ei, fiind prajită mediu pentru a-i păstra intactă aciditatea. Din punct de vedere al calității, este o cafea “Specialty Grade” și nu conține defecte, boabele fiind alese individual înainte de ambalare.
 Un espresso scurt din aceasta cafea costa în jur de 20 de euro, iar un pachet de 150 de grame poate depăși 100 de euro.

Istorie cu parfum de cafea

Chiar daca Homer si unele vechi legende arabe fac referire explicita la o misterioasa bautura neagra si amara cu certe calitati de stimulare a starii de veghe, este aproape unanim acceptata teza descoperirii cafelei, pe baze de observare empirica, de catre un pastor etiopian, cam pe la 850 d.Hr.

 Mai concret, un anume Kaldi (sau, dupa alta grafie, Khalid) a remarcat ca, in mod aparent straniu, caprele sale devin din cale-afara de jucause dupa ce mananca boabele rosiatice ale unui arbust oarecare ce crestea pe platourile inalte, specifice estului Africii. Caprarul a gustat el insusi boabele, constatand aceleasi efecte.

 Binedispus excesiv, a comunicat si altora descoperirea sa, fapt pentru care arbustul de cafea a inceput sa fie cultivat intensiv in toate zonele locuite de arabi, care au rafinat progresiv procesul de consum, dupa ce au prajit si au fiert pudra astfel obtinuta. Rezultatul a fost potiunea magica numita qahwa, folosita mai intai de calugari si de alti clerici, care, cu ajutorul ei, puteau ramane treji in timpul indelungilor rugaciuni islamice din perioada Ramadanului.

 Singura abatere de la versiunea oficiala a genezei cafelei o reprezinta povestea arabului yemenit Omar, care, izgonit in desert de tribul sau, a supravietuit mancand fructele fierte ale unui arbust necunoscut. Cum, in apropiere, se gasea orasul Meca, considerat sfant de catre mahomedani, faptul a fost considerat o minune, un semn divin.

  Totusi, initial, unii lideri religiosi au acuzat cafeaua ca fiind un elixir necurat, ce confera puteri diavolesti, numai ca, sub presiunea consumului curent si in curs de extindere in randul castelor dominante, si-au modificat radical conceptia, binecuvantand „darul dumnezeiesc“. Similar, cateva secole mai tarziu, unii credinciosi italieni fanatici i-au cerut papei Clement al VII-lea sa interzica, prin edict, consumul cafelei, numai ca suveranul pontif a vrut mai intai sa deguste personal licoarea „demonica“, dupa care a conchis apoftegmatic: „Aceasta bautura este atat de delicioasa, incat ar fi un pacat sa-i lasam doar pe necredinciosi sa se bucure de ea!“

 In anul 1511, s-a consumat ultima tentativa de opozitie administrativa oficiala, atunci cand Khair Beg, coruptul guvernator al Meccai, a incercat sa impuna o lege prin care consumul de cafea era interzis si aspru pedepsit, intrucat despotul oriental se temea ca, sub influenta euforica a cafelei, supusii sai s-ar fi putut rascula impotriva sa. Reclamat la sultan, acesta din urma a fost mai mult decat indignat, poruncind nici mai mult nici mai putin decat descapatanarea inamicului cafelei.

  Pe filiera araba, bautura a devenit populara si la curtea otomana, prima cafenea – Kiva Han – deschizandu-se la Constantinopol in 1475. Curand, legea turceasca permitea unei femei sa divorteze de sotul ei daca acesta nu reusea sa-i furnizeze doza zilnica de cafea.

O lume de cafegii
Pe la 1600, navigatorii venetieni importa obiceiul, iar in 1654 Italia este deja impanzita cu cafenele. Aproape concomitent, in 1607, licoarea ajunge in Lumea Noua, capitanul John Smith (foto fundal), fondatorul Virginiei si al orasului Jamestown, devenind un pionier si in acest domeniu, ba chiar precedand metropola: la Londra, primele cafenele vor fi deschise abia in 1652.

  Aici, la 1688, Edward Lloyd inaugureaza un astfel de local, frecventat indeosebi de comercianti si marinari. Pe fiecare ceasca de cafea erau inscriptionate initialele TIPS (To Insure Prompt Service), ceea ce a dus la niste inventii istorice: bacsisurile date chelnerilor – (tips), dar si notiunea de asigurare in sens modern – insurance. Nu e greu de ghicit, cafeneaua s-a transformat rapid in Lloyd’s, prima companie de asigurari din lume.

 Sfarsitul secolului al XVII-lea aduce cu sine noi cafenele, la Paris (1672 – unul dintre primele cadouri pe care le primeste Ludovic al XIV-lea este un arbust de cafea), la Viena (1683 – dupa asediu, turcii, infranti, lasa in urma lor saci intregi cu boabe de cafea) sau la Amsterdam (foto fundal – din 1690, prin portul de aici incep sa se tranziteze cantitati impresionante de saci cu boabe aromate). Mai conservatori, nemtii intarzie cu prima lor cafenea berlineza pana in 1721.

 Secolul al XVIII-lea inseamna, in paralel cu dezvoltarea consumului, cresterea direct proportionala a productiei de cafea. In 1723, ofiterul Gabriel de Clieu aduce in Martinica, una dintre coloniile franceze din Caraibe, primele plante de cafea, pe care le cultiva aici din inalta porunca regala. (Dupa jumatate de secol, plantatiile vor numara aproape doua milioane de arbusti.)

 Patru ani mai tarziu, printr-un viclesug amoros facilitat de o amanta sus-pusa, un ofiter portughez „importa“ cafeaua in Brazilia, care se va dovedi un teren extrem de fertil, la propriu, pentru aceasta planta din ce in ce mai la moda atat in Europa, cat si in America. Deja, la 1763, numarul cafenelelor de dincoace si de dincolo de Ocean este estimat la circa 7.000, dintre care 2.000 numai in Italia (intre acestea, faimoasele Café Greco de la Roma si Café Florian de la Venetia).

 Intre timp, nici celelalte puteri coloniale, sesizand amploarea fenomenului social care devenise cafeaua, nu stau cu mainile in san: olandezii incep cultivarea ei in Java si Batavia, iar englezii in Africa si in India. In timp, vor aparea un numar impresionant de soiuri, fiecare cu particularitatile sale, legate de aroma, buchet, aciditate si, evident, gust. In paralel, prelucrarea boabelor se diversifica, intr-un continuu efort de sofisticare a produsului final.

 Astfel, ca prima etapa, boabele pot fi prelucrate la rece sau la cald, in mediu uscat sau umed, ba chiar sub jet de aburi. Ulterior, ele sunt prajite, iar pudra maronie astfel obtinuta poate fi fiarta in zeci de feluri. De asemenea, pudrele de la mai multe soiuri se pot combina in proportii felurite, marcile fiind apoi rebranduite dupa gustul, tot mai evoluat, al consumatorului final.

 In plus, cafeaua nu mai este bauta simpla, „neagra“, ci cu felurite adaosuri, de la zahar la lapte si la toate derivatele sale, in special frisca. Prototipul primului espressor apare si el, pe la 1822, dar nu in Italia, ci in Franta. Ulterior, italienii vor duce, insa, la perfectiune noul procedeu de preparare a cafelei, ei construind, la inceputul secolului XX, primele fabrici care produc in serie asemenea masinarii, mai intai unele cu functionare manuala, apoi noi si noi generatii, automate.

Statele unite ale cafelei
 Un nou avant al consumului se inregistreaza in Statele Unite, imediat dupa 1920, in urma declararii prohibitiei alcoolului. Curand, America ajunge sa importe 70% din productia globala, iar, in al doilea Razboi Mondial, soldatii sai sunt primii care au inclusa cafeaua in ratia de zi cu zi. Licoarea nu mai era de mult un lux, ci o necesitate cotidiana, pe care nu o mai putea ignora nimeni…

 In vremurile noastre, in SUA, unde reteaua de localuri Starbucks a devenit un fenomen socio-cultural national, cafeaua reprezinta deja o afacere de mai multe miliarde de dolari pe an, iar la nivel mondial cifra, se pare, se tripleaza. Numai Brazilia produce anual in jur de 1.500.000 tone, exportand mai bine de 90% din recolta. Alti producatori reprezentativi – conform www.coffeeresearch.org – sunt Columbia (600.000 tone/an), Indonezia (480.000 tone/an), Mexic (370.000 tone/an), Uganda (240.000 tone/an) dar si „tara-mama“, Etiopia (200.000 tone/an).

 In functie de conditiile climatice, totalul mondial anual duce cam spre 5.400.000 de tone, insa mai importanta decat cantitatea raman calitatea si unele particularitati legate de gust, miros, aroma ori aciditate. De aceea, tari cu productii ceva mai mici, cum ar fi Costa Rica, Nicaragua, Republica Dominicana, Kenya sau chiar Malawi ofera boabe care au mai mult succes decat cele din Brazilia, de pilda.

 In aceste conditii, se poate vorbi despre existenta a doua piete: una de larg consum, dominata de produsele in serie, standardizate, ale multinationalelor, si o alta, paralela, extrem de nisata, rezervata cunoscatorilor si alimentata de firme mai mici, insa specializate in produse de calitate ridicata (asa-numitele selectii de cafea, al caror pret poate fi si de 10-20 de ori mai mare decat al pungii clasice cu cafea macinata pe care o gasesti in orice supermarket).

 Costul final este dependent de fluctuatiile bursei, unde pretul unciei de cafea aproape ca s-a dublat din 2003 pana azi, ajungand la o medie de aproape 0,9 USD. In ciuda cresterii preturilor, exportul nu a stagnat, in luna iunie 2005 – conform datelor anuntate de International Coffee Organization (www.ico.org) – fiind tranzactionate circa 450.000 de tone (mai exact, 7.655.868 de saci, un sac cantarind 60 de kilograme).

 Dintre acestea, cam 75 de procente sunt reprezentate de cafeaua de tip Arabica (un continut mai mic de cafeina si un plus de aroma; planta creste la altitudini mari, in special in Brazilia, Africa de Est si Caraibe, si are nevoie de sase pana la noua luni ca sa se maturizeze), iar restul de 25% de cea de tip Robusta (cultivata la altitudini mai mici, mai apropiate de nivelul marii, in Africa de Vest si Asia de Sud-Est, avand continut dublu de cafeina si fiind considerata de calitate inferioara).

Recomandari privind prepararea cafelei

Articol extras din cartea "CAFEAUA" de Ana Tomescu | Editura Gramen, Bucuresti, 2010.

Pudra de cafea sau produsul liofilizat, cu sau fără zahăr, se foloşeşte la prepararea băuturii atât de cunoscute sub numele de cafea şi, respectiv, ness care se servesc după sau între mese, în acţiuni protocolare sau în familie, cu prietenii, în cafenele, în restaurante, acasă, etc.

Cafeaua din pudră se prepară numai din pudră prăjită corespunzător şi proaspăt măcinată, cu apă proaspătă, necalcaroasă şi fără clor, în vase bine curăţate. Se folosesc 50-60 g pudră la 1 l apă sau 2 linguriţe la o ceaşcă (100 150 ml apă). Fierberea pudrei nu este recomandată întrucât prin fierbere substanţele aromatice se volatilizează iar gustul devine neplăcut. Pentru a evita răcirea, cafeaua preparată se păstrează în bain-marie sau pe o sursă de căldură fixată la un punct de încălzire minimă. Nu se reîncălzeşte. Se serveşte de obicei caldă, însoţită de un pahar cu apă proaspătă şi rece.

Alte reţete moderne şi sofisticate introduc anumite ingrediente care se adaugă cafelei: gheaţă, ciocolată neagră rasă sau fulgi, îngheţată de vanilie, mocca sau ciocolată, lichior (mai ales de cireşe şi portocale), frişcă proaspătă, coniac, scorţişoară, coajă de lămâie rasă, gălbenuşul şi albuşul de ou, lapte, rom, whisky, cacao, vin dulce, portocală, cuişoare, gelatină, fructe, plante aromatice şi condimentare.

Cafeaua solubilă se prepară cu apă de calitate bună, fiartă sau rece, cu sau fără zahăr. Se folosesc 8-10 g ( o linguriţă) produs pentru 100-150 ml apă.

Cafeaua decofeinizată ca şi surogatele de cafea pot fi consumate, fără risc, de către persoanele în vârstă sau de către persoanele cu diverse afecţiuni.

Se spune că cea mai bună cafea se prepară din cea mai bună cafea şi acest lucru este posibil doar în Etiopia.

Cafeaua se foloseşte la prepararea unor băuturi alcoolice (lichioruri).

Cofeina extrasă din boabele verzi este utilizată în industria farmaceutică.